Mi-am petrecut primăvara anului curent traducând opt cărți ale unui autor american extrem de iubit acum o sută de ani. Nu le-am tradus ca să le vând, ci ca să i le pot citi lui Iliuță al meu în limba română.
Treaba asta a presupus mai multă muncă decât mi-aș fi imaginat. Cărțile sunt pline de poezioare haioase. Personajele și locurile au nume dificil spre imposibil de tradus. Din fericire, codurile naturii sălbatice și miturile moral esențiale sunt încă inteligibile, cât de cât.
După două lecturi ale întregii serii, Ilie s-a împrietenit cu personajele atât de temeinic, încât sâmbătă mi-a cerut plicuri ca să le trimită scrisori lui Petrică Iepuraș, Țepurcel Spineanu, Taica Oac, Catalig Bleu-Costârcea, Lipicel Broscopac, puilor lui Neica Bili Oposum și mormolocilor de la Zâmbăltoacă.
Lui Vulpe Roșculeț mi-a zis că nu-i trimite, fiindcă e hain și lăudăros, lucru confirmat și de poemul:
„Vulpe, Vulpe Roșculeț
Te-ai crezut cel mai isteț,
Te-ai dat mare și rotund
Și-ai primit un glonț în fund!”
(Aventurile lui Vulpe Roșculeț, p. 54)
– Brad Florescu, 31 iulie 2025
